vineri, 26 octombrie 2007
sâmbătă, 29 septembrie 2007
vineri, 28 septembrie 2007
STAMP - concept
STAMP
Extaz /transpunere /identificare /căutare de sine /amprentă /transformare.
Conceptul STAMP migrează în jurul ideii de transfigurare între fizic şi virtual.
Cum s-a configurat evenimentul STAMP?
Am început proiectul realizând o serie de lucrări de pictură pe pânză cu determinări simbolice - emoţionale. Am explorat apoi, în fotografie, expresivitatea statuetelor kitsch, dame din «porţelan fin», adorate în vitrinele şi în mobilierul caselor - am surprins feminitate, dramă, indulgenţă, senzualitate. În final am combinat cele două zone şi am realizat la un mixaj de imagini care îşi dezvăluie expresivitatea ca printuri pe pânză.
Emoţiile transformate în obiecte şi în culori vibrează pe pânze asemenea unui puzzle aşteptând umplerea golurilor dintre ele şi împăcarea fiecăreia.
Picturile au copoziţii statice definite prin reprezentări de obiecte intens colorate, fiecare având determinare simbolică în sfera trăirilor umane.
Am integrat lucrărilor mele de pictură expresia extaziată, profundă a statuetelor feminine ce au rol decorativ în intimitatea locuinţelor. Eliminând componenta kitsch a acestui gen de obiect, am descoperit o diversitate de expresii sensibile, senzuale, profunde. Suprapunerea imaginilor este modalitatea prin care mesajul îşi lasă descoperite sensurile: căutare de sine, transformare, identificare. Printurile digitale integrează ideea amprentării personajelor de emoţie, experienţă, extaz în timp ce obiectele construite, suspendate apar asemenea unor entităţi încărcate de memorie afectivă, viu colorată, sau dimpotrivă lipsite de culoare, timbrate de expresii şi atitudini.
Zona interesantă de explorat a acestui proiect a devenit organizarea compoziţională a spaţiului de expunere. Aşezarea a devenit un joc de imagine cu elemente diferite, texturi diverse, volume specifice reunite toate sub acelaşi miraj al transparenţelor şi suprapunerilor de imagini. Nu întâmplător acest lucru semnifică o lume a unei feminităţi complexe, reflexive, introspective.
Picturile reunite pe un perete formează o compoziţie vibrată. Lucrările au asociate mici pete de culoare- pânze colorate de dimensiuni reduse - care au rolul de a potenţa forţa cromatică a universului creat şi de a oferi dinamică imaginii în ansamblu. Printurile digitale pe pânză necesită o aşezare aerisită pentru a putea valorifica cromatica puternică şi textura deosebită. Obiectele sub forma unor cilindri compuşi din două straturi de imagini au fost suspendate uşor deasupra nivelului privirii pentru a avea monumentalitate. Forma cilindrică coincide cu atmosfera imaginilor care compun obiectul: personajele reflectate pe printurile mate şi transparente se rotesc într-o poveste fără final, descifrabilă într-un scenografie bogată în semne şi fundaluri.
Cele trei modalităţi de expresie devin unitare şi coerente în măsura în care ochiul gustă culoarea efectul şi mesajul.
STAMP – la o primă traducere timbru, ştampilă se identifică în contextul acţiunii mele ca amprentă în sfera trăirilor umane .
Simona Dobrescu
Expoziţia actuală intitulată "Stamp" aduce împreună cele două direcţii dezvoltate de artistă. Avem pe de-o parte elemente ale realităţii picturale decupate parcă din contextul iniţial, (cum ar fi o căpşună, un cactus, un cercel), supradimensionate, ce sunt parcă plantate pe o linie de orizont curb; locul de întâlnire a două ecrane de culoare. Iar pe de altă parte, avem pofta de realitate fotografică ce scoate la iveală depozitul de bibelouri. Combinaţia uşor dadaistă de obiecte şi elemente îşi găseşte completarea prin suprapunerea peste suprafaţa picturii a closeup-urilor fotografice al acestor statuete de gen decorativ-kitsch; "bibelouri pentru gusturi fine", cum le numeşte artista. Balerinele de porţelan reprezintă gustul şi nevoia pentru artă a categoriei iubitorului de frumos de apartament. Idealuri de frumuseţe fragilă, de admirat din interiorul unei vitrine, ce are rolul de a separa lumea reală de grija pentru frumos. Fina ironie de a introduce aceste balerine graţioase în vizualul pictural trezeşte sentimentele de atracţie gregară ale "amatorului neprofesionist de frumos". Acesta ar fi scuzat dacă ar afirma că moda bibelourilor preţioase revine. Însă în discursul artistic contemporan balerinele de porţelan fac parte din marea familie a obiectelor "vintage" ce sunt recuperate şi resemnificate, păstrând aroma iniţială a uzurii lor.
Cosmin Năsui
Extaz /transpunere /identificare /căutare de sine /amprentă /transformare.
Conceptul STAMP migrează în jurul ideii de transfigurare între fizic şi virtual.
Cum s-a configurat evenimentul STAMP?
Am început proiectul realizând o serie de lucrări de pictură pe pânză cu determinări simbolice - emoţionale. Am explorat apoi, în fotografie, expresivitatea statuetelor kitsch, dame din «porţelan fin», adorate în vitrinele şi în mobilierul caselor - am surprins feminitate, dramă, indulgenţă, senzualitate. În final am combinat cele două zone şi am realizat la un mixaj de imagini care îşi dezvăluie expresivitatea ca printuri pe pânză.
Emoţiile transformate în obiecte şi în culori vibrează pe pânze asemenea unui puzzle aşteptând umplerea golurilor dintre ele şi împăcarea fiecăreia.
Picturile au copoziţii statice definite prin reprezentări de obiecte intens colorate, fiecare având determinare simbolică în sfera trăirilor umane.
Am integrat lucrărilor mele de pictură expresia extaziată, profundă a statuetelor feminine ce au rol decorativ în intimitatea locuinţelor. Eliminând componenta kitsch a acestui gen de obiect, am descoperit o diversitate de expresii sensibile, senzuale, profunde. Suprapunerea imaginilor este modalitatea prin care mesajul îşi lasă descoperite sensurile: căutare de sine, transformare, identificare. Printurile digitale integrează ideea amprentării personajelor de emoţie, experienţă, extaz în timp ce obiectele construite, suspendate apar asemenea unor entităţi încărcate de memorie afectivă, viu colorată, sau dimpotrivă lipsite de culoare, timbrate de expresii şi atitudini.
Zona interesantă de explorat a acestui proiect a devenit organizarea compoziţională a spaţiului de expunere. Aşezarea a devenit un joc de imagine cu elemente diferite, texturi diverse, volume specifice reunite toate sub acelaşi miraj al transparenţelor şi suprapunerilor de imagini. Nu întâmplător acest lucru semnifică o lume a unei feminităţi complexe, reflexive, introspective.
Picturile reunite pe un perete formează o compoziţie vibrată. Lucrările au asociate mici pete de culoare- pânze colorate de dimensiuni reduse - care au rolul de a potenţa forţa cromatică a universului creat şi de a oferi dinamică imaginii în ansamblu. Printurile digitale pe pânză necesită o aşezare aerisită pentru a putea valorifica cromatica puternică şi textura deosebită. Obiectele sub forma unor cilindri compuşi din două straturi de imagini au fost suspendate uşor deasupra nivelului privirii pentru a avea monumentalitate. Forma cilindrică coincide cu atmosfera imaginilor care compun obiectul: personajele reflectate pe printurile mate şi transparente se rotesc într-o poveste fără final, descifrabilă într-un scenografie bogată în semne şi fundaluri.
Cele trei modalităţi de expresie devin unitare şi coerente în măsura în care ochiul gustă culoarea efectul şi mesajul.
STAMP – la o primă traducere timbru, ştampilă se identifică în contextul acţiunii mele ca amprentă în sfera trăirilor umane .
Simona Dobrescu
Expoziţia actuală intitulată "Stamp" aduce împreună cele două direcţii dezvoltate de artistă. Avem pe de-o parte elemente ale realităţii picturale decupate parcă din contextul iniţial, (cum ar fi o căpşună, un cactus, un cercel), supradimensionate, ce sunt parcă plantate pe o linie de orizont curb; locul de întâlnire a două ecrane de culoare. Iar pe de altă parte, avem pofta de realitate fotografică ce scoate la iveală depozitul de bibelouri. Combinaţia uşor dadaistă de obiecte şi elemente îşi găseşte completarea prin suprapunerea peste suprafaţa picturii a closeup-urilor fotografice al acestor statuete de gen decorativ-kitsch; "bibelouri pentru gusturi fine", cum le numeşte artista. Balerinele de porţelan reprezintă gustul şi nevoia pentru artă a categoriei iubitorului de frumos de apartament. Idealuri de frumuseţe fragilă, de admirat din interiorul unei vitrine, ce are rolul de a separa lumea reală de grija pentru frumos. Fina ironie de a introduce aceste balerine graţioase în vizualul pictural trezeşte sentimentele de atracţie gregară ale "amatorului neprofesionist de frumos". Acesta ar fi scuzat dacă ar afirma că moda bibelourilor preţioase revine. Însă în discursul artistic contemporan balerinele de porţelan fac parte din marea familie a obiectelor "vintage" ce sunt recuperate şi resemnificate, păstrând aroma iniţială a uzurii lor.
Cosmin Năsui
vineri, 26 ianuarie 2007
Cind artistii contemporani vorbesc, muzele tac si asculta (I)
O ancheta despre sursele de inspiratie ale tinerilor artisti romani
Cosmin NASUI
Vorbesc cu multi artisti romani tineri. Se intimpla sa aduc in discutie opera unui alt artist roman mai in virsta, daca nu chiar intrat in „galeria nationala“. In acel moment tinarul artist incepe sa dea citiva pasi inapoi. Discutia urmeaza aproape imprevizibil acelasi curs. Dupa ce rostesti numele artistului roman sa zicem „clasic“, daca mai faci si o comparatie cu arta sa, incepe alunecusul. Reperele artistilor tineri sint putin recunoscute in arta romaneasca. Multi spun ca vina lor e ca s-au nascut aici, mai toti au o oarecare aversiune fata de invatamintul artistic romanesc. Altii incearca sa ignore si sa nu problematizeze. Pentru unii dezamagirile sint la fel de mari pe cit este si talentul neimpartasit prin absenta publicului. Aproape nici un artist nu se regaseste ca un continuator al scolilor de pictura, sculptura, grafica, fotografie ori decorative romanesti. Exista o ruptura mare si marturisita la tot pasul. Ba mai mult, arta si climatul artistic de dinaintea momentului actual sint acuzate de falsuri estetice, propaganda, vitregie a mijloacelor de exprimare care, in loc sa dezvolte un gust estetic, au produs indepartarea publicul de arta si multiple grave crize de perceptie, interpretare si comunicare.Cu toate acestea, semnele de vigoare ale artei tinere devin, de la o expozitie la alta, certitudini. Numele artistilor tineri sint tot mai cunoscute mai ales in afara tarii. Artistii tineri formeaza comunitati destul de strinse, grupate in jurul unor interese comune determinate uneori de stil, alteori de preocupari, proiecte si subiecte problematizatoare. Exista o intelegere profund schimbata a multor notiuni ca arta nationala, maestri, educatie artistica, scoala, tendinte artistice, vechile intelegeri fiind ocolite de multe ori ca niste molime molipsitoare. Mai toti reconsidera Romania ca potential artistic inspirational, citiva mai stau inca pe ginduri, putini sint cei carora le mai pare rau ca nu au plecat din tara. Este interesant, prin ruptura de contextul artistic romanesc, care sint totusi modelele si reperele urmate de tinerii artisti. Care sint influentele, ce stiluri au abordat in urma acestor influente si in ce mod s-au dezvoltat acestea? Care este pozitia tinerilor artisti in momentul in care arta romaneasca trece cu adevarat granitele tarii si este cunoscuta in cadrul mai larg al pietei de arta europene? Situatia incepe sa nu mai arate ca o balta mica in care multi pesti mult prea mari nu mai incap in ea. Au existat si citeva intrebari care au condus formularea opiniilor artistilor. Care sint reperele tale stilistice? Sint de gasit reperele artistice in muzee sau in ateliere? Ai avut maestri? Ai urmat invataturile maestrilor? Daca nu, in ce mod le-ai ocolit? Apartii unei scoli de pictura, grafica, sculptura, fotografie, decorative etc.? Ai aversiune fata de invatamintul artistic romanesc? Esti dezamagita de arta romaneasca? Iti pare rau ca nu ai plecat din tara? Ti-a fost recunoscut talentul in Romania? Estul poate deveni mai interesant, daca nu mai alearga in directia Vestului?Artistii ale caror opinii alcatuiesc dosarul: Carmen Acsinte, Liliana Basarab, Zoltan Bela, Emanuel Borcescu, Alexandru Ciubotariu, Nicolae Comanescu, Duo Van Der Mixt (Mihai Pop & Cristian Rusu), Simona Dobrescu, Catalin Petrisor si Ana Maria Micu, Monica Morariu, Vlad Nanca, Ioana Nemes, Ovidiu Panighiant, Alexandru Radvan, Mircea Suciu, Raluca Ungureanu, Simona Vilau, Ciprian Voicu. Cu rol informativ-documentar, alaturi de numele artistilor sint adaugate domeniile artistice in care activeaza si virsta actuala. Revista publica in acest numar primele raspunsuri la aceasta ancheta.
Simona Dobrescu
- Simona Dobrescu, artist vizual, pictura, 27 de ani:Reperele mele stilistice sint legate in special de modalitati diverse de utilizare a culorii si de evidentiere a mesajelor prin intermediul acestora. Asadar, sint fidela culorii in toate formele si mediile in care se reprezinta; fie ca vibratie a pinzelor impresioniste, fie ca metoda realista. Pastrez ca reper pictura lui Klimt, misterioasa, bogata, originala. Regasesc, de asemenea, repere in lucrarile artistei Frida Kahlo. Sinceritatea si profunzimea mesajelor sint amprentate de o sensibilitate deosebita. Ceea ce mi-am propus in traseul artistic se defineste pe doua planuri: unul de observatie a fenomenului de aglomeratie vizuala si implicatiile sociale ale acestuia si unul de investigare a trairilor specific umane si aducerea lor in forma plastica. Ma exprim cu placere in formula abstracta, desi este modalitatea cea mai dificila de a ma apropia de un public ce inca mai alearga dupa obiectul de recunoscut pe pinza, fara sa se opreasca asupra formei, culorii sau compozitiei. O alta componenta a creatiei mele se regaseste in fotografie si printuri digitale pe diverse suporturi. Mixajele de imagine ma ajuta sa evidentiez contraste si sa transmit mesaje intr-o formula actuala si incitanta. Exista, in mod sigur, repere stilistice in muzee si ateliere, dar sint mai putini cei care le cauta si le folosesc. Consider ca abundenta de mesaje care se transmit printr-o diversitate atit de mare de mijloace ingreuneaza procesul de receptare, evaluare si filtrare a reperelor estetice. Personal, am reusit sa identific un model de exprimare artistica chiar in contextul in care ma exprim si eu. Acest lucru m-a ajutat sa observ mai bine spectrul artistic romanesc si sa ramin deschisa tuturor genurilor propagate. invatamintul artistic romanesc ofera tinerilor artisti un mediu creativ, o sursa teoretica puternica, insa nu sustine indeajuns demersurile artistice ale acestora. Se mentine in scoala o atmosfera sterila usor pesimista. Acest lucru se datoreaza in mare masura lipsei unui fond material consistent, care sa permita un ritm alert de lucru, constructiv, compatibil cu scolile din strainatate. Exista, totusi, initiative, evenimente si se gasesc cai de acces.Arta romaneasca e construita in momentul de fata pe o diversitate foarte mare de stiluri, voci, conceptii si tendinte. in mare parte initiativele atit de diferite ce intregesc spectrul artei romanesti sint pozitive. Cu toate acestea, unora dintre manifestarile artistice le lipseste componenta estetica. Lucrari care abunda in semnificanti si mesaje, lipsite de acuratete, claritate si bun-gust. Romania poate fi o sursa de inspiratie in sine pentru orice artist. Aici lucrurile se misca intr-un fel anume, iar artistul poate gasi o anume framintare generatoare de trairi, sentimente, contexte si imagini inedite. Din alt punct de vedere, mediul artistic este oarecum izolat de celelalte componente ale societatii. Receptivitatea publicului din Romania la arta este inca foarte mica, oriunde s-ar desfasura aceasta sau sub ce forma. Este evident, de asemenea, faptul ca artistii romani nu dispun de mijloace tehnice care sa le permita abordarea si manifestarea neingradita a proiectelor pe care le gindesc si le propun. Acest lucru nu inseamna ca imi doresc sa plec din tara, ci, mai degraba, sa contactez noi medii si spatii artistice pentru a-mi largi perspectiva si a-mi integra noi repere.Recunoasterea talentului meu ca artist si, probabil, si a altor artisti tineri tine de un subiectivism al interpretarii. Discutia are doua note distincte: daca talentul e recunoscut in cercul de artisti din care faci parte si daca talentul e remarcat de publicul amator de arta. Personal, am simtit o fragmentara apropiere atit din partea artistilor din jurul meu, cit si din partea publicului. Cu referire la cultura estului, cred ca acesta poate deveni mai interesanta atita timp cit isi pastreaza personalitatea, autenticitatea, originalitatea, preluind din experienta si gustul vestului.
O ancheta despre sursele de inspiratie ale tinerilor artisti romani
Cosmin NASUI
Vorbesc cu multi artisti romani tineri. Se intimpla sa aduc in discutie opera unui alt artist roman mai in virsta, daca nu chiar intrat in „galeria nationala“. In acel moment tinarul artist incepe sa dea citiva pasi inapoi. Discutia urmeaza aproape imprevizibil acelasi curs. Dupa ce rostesti numele artistului roman sa zicem „clasic“, daca mai faci si o comparatie cu arta sa, incepe alunecusul. Reperele artistilor tineri sint putin recunoscute in arta romaneasca. Multi spun ca vina lor e ca s-au nascut aici, mai toti au o oarecare aversiune fata de invatamintul artistic romanesc. Altii incearca sa ignore si sa nu problematizeze. Pentru unii dezamagirile sint la fel de mari pe cit este si talentul neimpartasit prin absenta publicului. Aproape nici un artist nu se regaseste ca un continuator al scolilor de pictura, sculptura, grafica, fotografie ori decorative romanesti. Exista o ruptura mare si marturisita la tot pasul. Ba mai mult, arta si climatul artistic de dinaintea momentului actual sint acuzate de falsuri estetice, propaganda, vitregie a mijloacelor de exprimare care, in loc sa dezvolte un gust estetic, au produs indepartarea publicul de arta si multiple grave crize de perceptie, interpretare si comunicare.Cu toate acestea, semnele de vigoare ale artei tinere devin, de la o expozitie la alta, certitudini. Numele artistilor tineri sint tot mai cunoscute mai ales in afara tarii. Artistii tineri formeaza comunitati destul de strinse, grupate in jurul unor interese comune determinate uneori de stil, alteori de preocupari, proiecte si subiecte problematizatoare. Exista o intelegere profund schimbata a multor notiuni ca arta nationala, maestri, educatie artistica, scoala, tendinte artistice, vechile intelegeri fiind ocolite de multe ori ca niste molime molipsitoare. Mai toti reconsidera Romania ca potential artistic inspirational, citiva mai stau inca pe ginduri, putini sint cei carora le mai pare rau ca nu au plecat din tara. Este interesant, prin ruptura de contextul artistic romanesc, care sint totusi modelele si reperele urmate de tinerii artisti. Care sint influentele, ce stiluri au abordat in urma acestor influente si in ce mod s-au dezvoltat acestea? Care este pozitia tinerilor artisti in momentul in care arta romaneasca trece cu adevarat granitele tarii si este cunoscuta in cadrul mai larg al pietei de arta europene? Situatia incepe sa nu mai arate ca o balta mica in care multi pesti mult prea mari nu mai incap in ea. Au existat si citeva intrebari care au condus formularea opiniilor artistilor. Care sint reperele tale stilistice? Sint de gasit reperele artistice in muzee sau in ateliere? Ai avut maestri? Ai urmat invataturile maestrilor? Daca nu, in ce mod le-ai ocolit? Apartii unei scoli de pictura, grafica, sculptura, fotografie, decorative etc.? Ai aversiune fata de invatamintul artistic romanesc? Esti dezamagita de arta romaneasca? Iti pare rau ca nu ai plecat din tara? Ti-a fost recunoscut talentul in Romania? Estul poate deveni mai interesant, daca nu mai alearga in directia Vestului?Artistii ale caror opinii alcatuiesc dosarul: Carmen Acsinte, Liliana Basarab, Zoltan Bela, Emanuel Borcescu, Alexandru Ciubotariu, Nicolae Comanescu, Duo Van Der Mixt (Mihai Pop & Cristian Rusu), Simona Dobrescu, Catalin Petrisor si Ana Maria Micu, Monica Morariu, Vlad Nanca, Ioana Nemes, Ovidiu Panighiant, Alexandru Radvan, Mircea Suciu, Raluca Ungureanu, Simona Vilau, Ciprian Voicu. Cu rol informativ-documentar, alaturi de numele artistilor sint adaugate domeniile artistice in care activeaza si virsta actuala. Revista publica in acest numar primele raspunsuri la aceasta ancheta.
Simona Dobrescu
- Simona Dobrescu, artist vizual, pictura, 27 de ani:Reperele mele stilistice sint legate in special de modalitati diverse de utilizare a culorii si de evidentiere a mesajelor prin intermediul acestora. Asadar, sint fidela culorii in toate formele si mediile in care se reprezinta; fie ca vibratie a pinzelor impresioniste, fie ca metoda realista. Pastrez ca reper pictura lui Klimt, misterioasa, bogata, originala. Regasesc, de asemenea, repere in lucrarile artistei Frida Kahlo. Sinceritatea si profunzimea mesajelor sint amprentate de o sensibilitate deosebita. Ceea ce mi-am propus in traseul artistic se defineste pe doua planuri: unul de observatie a fenomenului de aglomeratie vizuala si implicatiile sociale ale acestuia si unul de investigare a trairilor specific umane si aducerea lor in forma plastica. Ma exprim cu placere in formula abstracta, desi este modalitatea cea mai dificila de a ma apropia de un public ce inca mai alearga dupa obiectul de recunoscut pe pinza, fara sa se opreasca asupra formei, culorii sau compozitiei. O alta componenta a creatiei mele se regaseste in fotografie si printuri digitale pe diverse suporturi. Mixajele de imagine ma ajuta sa evidentiez contraste si sa transmit mesaje intr-o formula actuala si incitanta. Exista, in mod sigur, repere stilistice in muzee si ateliere, dar sint mai putini cei care le cauta si le folosesc. Consider ca abundenta de mesaje care se transmit printr-o diversitate atit de mare de mijloace ingreuneaza procesul de receptare, evaluare si filtrare a reperelor estetice. Personal, am reusit sa identific un model de exprimare artistica chiar in contextul in care ma exprim si eu. Acest lucru m-a ajutat sa observ mai bine spectrul artistic romanesc si sa ramin deschisa tuturor genurilor propagate. invatamintul artistic romanesc ofera tinerilor artisti un mediu creativ, o sursa teoretica puternica, insa nu sustine indeajuns demersurile artistice ale acestora. Se mentine in scoala o atmosfera sterila usor pesimista. Acest lucru se datoreaza in mare masura lipsei unui fond material consistent, care sa permita un ritm alert de lucru, constructiv, compatibil cu scolile din strainatate. Exista, totusi, initiative, evenimente si se gasesc cai de acces.Arta romaneasca e construita in momentul de fata pe o diversitate foarte mare de stiluri, voci, conceptii si tendinte. in mare parte initiativele atit de diferite ce intregesc spectrul artei romanesti sint pozitive. Cu toate acestea, unora dintre manifestarile artistice le lipseste componenta estetica. Lucrari care abunda in semnificanti si mesaje, lipsite de acuratete, claritate si bun-gust. Romania poate fi o sursa de inspiratie in sine pentru orice artist. Aici lucrurile se misca intr-un fel anume, iar artistul poate gasi o anume framintare generatoare de trairi, sentimente, contexte si imagini inedite. Din alt punct de vedere, mediul artistic este oarecum izolat de celelalte componente ale societatii. Receptivitatea publicului din Romania la arta este inca foarte mica, oriunde s-ar desfasura aceasta sau sub ce forma. Este evident, de asemenea, faptul ca artistii romani nu dispun de mijloace tehnice care sa le permita abordarea si manifestarea neingradita a proiectelor pe care le gindesc si le propun. Acest lucru nu inseamna ca imi doresc sa plec din tara, ci, mai degraba, sa contactez noi medii si spatii artistice pentru a-mi largi perspectiva si a-mi integra noi repere.Recunoasterea talentului meu ca artist si, probabil, si a altor artisti tineri tine de un subiectivism al interpretarii. Discutia are doua note distincte: daca talentul e recunoscut in cercul de artisti din care faci parte si daca talentul e remarcat de publicul amator de arta. Personal, am simtit o fragmentara apropiere atit din partea artistilor din jurul meu, cit si din partea publicului. Cu referire la cultura estului, cred ca acesta poate deveni mai interesanta atita timp cit isi pastreaza personalitatea, autenticitatea, originalitatea, preluind din experienta si gustul vestului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
