vineri, 26 ianuarie 2007

Cind artistii contemporani vorbesc, muzele tac si asculta (I)

O ancheta despre sursele de inspiratie ale tinerilor artisti romani

Cosmin NASUI

Vorbesc cu multi artisti romani tineri. Se intimpla sa aduc in discutie opera unui alt artist roman mai in virsta, daca nu chiar intrat in „galeria nationala“. In acel moment tinarul artist incepe sa dea citiva pasi inapoi. Discutia urmeaza aproape imprevizibil acelasi curs. Dupa ce rostesti numele artistului roman sa zicem „clasic“, daca mai faci si o comparatie cu arta sa, incepe alunecusul. Reperele artistilor tineri sint putin recunoscute in arta romaneasca. Multi spun ca vina lor e ca s-au nascut aici, mai toti au o oarecare aversiune fata de invatamintul artistic romanesc. Altii incearca sa ignore si sa nu problematizeze. Pentru unii dezamagirile sint la fel de mari pe cit este si talentul neimpartasit prin absenta publicului. Aproape nici un artist nu se regaseste ca un continuator al scolilor de pictura, sculptura, grafica, fotografie ori decorative romanesti. Exista o ruptura mare si marturisita la tot pasul. Ba mai mult, arta si climatul artistic de dinaintea momentului actual sint acuzate de falsuri estetice, propaganda, vitregie a mijloacelor de exprimare care, in loc sa dezvolte un gust estetic, au produs indepartarea publicul de arta si multiple grave crize de perceptie, interpretare si comunicare.Cu toate acestea, semnele de vigoare ale artei tinere devin, de la o expozitie la alta, certitudini. Numele artistilor tineri sint tot mai cunoscute mai ales in afara tarii. Artistii tineri formeaza comunitati destul de strinse, grupate in jurul unor interese comune determinate uneori de stil, alteori de preocupari, proiecte si subiecte problematizatoare. Exista o intelegere profund schimbata a multor notiuni ca arta nationala, maestri, educatie artistica, scoala, tendinte artistice, vechile intelegeri fiind ocolite de multe ori ca niste molime molipsitoare. Mai toti reconsidera Romania ca potential artistic inspirational, citiva mai stau inca pe ginduri, putini sint cei carora le mai pare rau ca nu au plecat din tara. Este interesant, prin ruptura de contextul artistic romanesc, care sint totusi modelele si reperele urmate de tinerii artisti. Care sint influentele, ce stiluri au abordat in urma acestor influente si in ce mod s-au dezvoltat acestea? Care este pozitia tinerilor artisti in momentul in care arta romaneasca trece cu adevarat granitele tarii si este cunoscuta in cadrul mai larg al pietei de arta europene? Situatia incepe sa nu mai arate ca o balta mica in care multi pesti mult prea mari nu mai incap in ea. Au existat si citeva intrebari care au condus formularea opiniilor artistilor. Care sint reperele tale stilistice? Sint de gasit reperele artistice in muzee sau in ateliere? Ai avut maestri? Ai urmat invataturile maestrilor? Daca nu, in ce mod le-ai ocolit? Apartii unei scoli de pictura, grafica, sculptura, fotografie, decorative etc.? Ai aversiune fata de invatamintul artistic romanesc? Esti dezamagita de arta romaneasca? Iti pare rau ca nu ai plecat din tara? Ti-a fost recunoscut talentul in Romania? Estul poate deveni mai interesant, daca nu mai alearga in directia Vestului?Artistii ale caror opinii alcatuiesc dosarul: Carmen Acsinte, Liliana Basarab, Zoltan Bela, Emanuel Borcescu, Alexandru Ciubotariu, Nicolae Comanescu, Duo Van Der Mixt (Mihai Pop & Cristian Rusu), Simona Dobrescu, Catalin Petrisor si Ana Maria Micu, Monica Morariu, Vlad Nanca, Ioana Nemes, Ovidiu Panighiant, Alexandru Radvan, Mircea Suciu, Raluca Ungureanu, Simona Vilau, Ciprian Voicu. Cu rol informativ-documentar, alaturi de numele artistilor sint adaugate domeniile artistice in care activeaza si virsta actuala. Revista publica in acest numar primele raspunsuri la aceasta ancheta.





Simona Dobrescu

- Simona Dobrescu, artist vizual, pictura, 27 de ani:Reperele mele stilistice sint legate in special de modalitati diverse de utilizare a culorii si de evidentiere a mesajelor prin intermediul acestora. Asadar, sint fidela culorii in toate formele si mediile in care se reprezinta; fie ca vibratie a pinzelor impresioniste, fie ca metoda realista. Pastrez ca reper pictura lui Klimt, misterioasa, bogata, originala. Regasesc, de asemenea, repere in lucrarile artistei Frida Kahlo. Sinceritatea si profunzimea mesajelor sint amprentate de o sensibilitate deosebita. Ceea ce mi-am propus in traseul artistic se defineste pe doua planuri: unul de observatie a fenomenului de aglomeratie vizuala si implicatiile sociale ale acestuia si unul de investigare a trairilor specific umane si aducerea lor in forma plastica. Ma exprim cu placere in formula abstracta, desi este modalitatea cea mai dificila de a ma apropia de un public ce inca mai alearga dupa obiectul de recunoscut pe pinza, fara sa se opreasca asupra formei, culorii sau compozitiei. O alta componenta a creatiei mele se regaseste in fotografie si printuri digitale pe diverse suporturi. Mixajele de imagine ma ajuta sa evidentiez contraste si sa transmit mesaje intr-o formula actuala si incitanta. Exista, in mod sigur, repere stilistice in muzee si ateliere, dar sint mai putini cei care le cauta si le folosesc. Consider ca abundenta de mesaje care se transmit printr-o diversitate atit de mare de mijloace ingreuneaza procesul de receptare, evaluare si filtrare a reperelor estetice. Personal, am reusit sa identific un model de exprimare artistica chiar in contextul in care ma exprim si eu. Acest lucru m-a ajutat sa observ mai bine spectrul artistic romanesc si sa ramin deschisa tuturor genurilor propagate. invatamintul artistic romanesc ofera tinerilor artisti un mediu creativ, o sursa teoretica puternica, insa nu sustine indeajuns demersurile artistice ale acestora. Se mentine in scoala o atmosfera sterila usor pesimista. Acest lucru se datoreaza in mare masura lipsei unui fond material consistent, care sa permita un ritm alert de lucru, constructiv, compatibil cu scolile din strainatate. Exista, totusi, initiative, evenimente si se gasesc cai de acces.Arta romaneasca e construita in momentul de fata pe o diversitate foarte mare de stiluri, voci, conceptii si tendinte. in mare parte initiativele atit de diferite ce intregesc spectrul artei romanesti sint pozitive. Cu toate acestea, unora dintre manifestarile artistice le lipseste componenta estetica. Lucrari care abunda in semnificanti si mesaje, lipsite de acuratete, claritate si bun-gust. Romania poate fi o sursa de inspiratie in sine pentru orice artist. Aici lucrurile se misca intr-un fel anume, iar artistul poate gasi o anume framintare generatoare de trairi, sentimente, contexte si imagini inedite. Din alt punct de vedere, mediul artistic este oarecum izolat de celelalte componente ale societatii. Receptivitatea publicului din Romania la arta este inca foarte mica, oriunde s-ar desfasura aceasta sau sub ce forma. Este evident, de asemenea, faptul ca artistii romani nu dispun de mijloace tehnice care sa le permita abordarea si manifestarea neingradita a proiectelor pe care le gindesc si le propun. Acest lucru nu inseamna ca imi doresc sa plec din tara, ci, mai degraba, sa contactez noi medii si spatii artistice pentru a-mi largi perspectiva si a-mi integra noi repere.Recunoasterea talentului meu ca artist si, probabil, si a altor artisti tineri tine de un subiectivism al interpretarii. Discutia are doua note distincte: daca talentul e recunoscut in cercul de artisti din care faci parte si daca talentul e remarcat de publicul amator de arta. Personal, am simtit o fragmentara apropiere atit din partea artistilor din jurul meu, cit si din partea publicului. Cu referire la cultura estului, cred ca acesta poate deveni mai interesanta atita timp cit isi pastreaza personalitatea, autenticitatea, originalitatea, preluind din experienta si gustul vestului.